În 1972, Valentina Rusu Ciobanu finalizează Portretul lui Grigore Vieru. Istoricul de artă Sofia Bobernaga fixează formula portretisticii practicate de pictoriță în  acea perioadă – tablouri inspirate din stilul renascentist din nordul Europei, cu atenție pentru detaliu, excluzând perspectiva aeriană. 

Portretul lui Grigore Vieru se distinge printr-o structură complexă cu „deschideri” neașteptate spre fundalul albastru al cerului, cu nori care tranzitează construcția geometrică a compoziției și prin inserții de text scris în structura tabloului. Chipul lui Grigore Vieru „se ivește”, asemeni unei ființe cosmice, în deschiderea circulară a hubloului, iar porumbelul tratat în stil naiv este eliberat spre privitor de mâna poetului.

Istoricul de artă Constantin I. Ciobanu crede că apariția citatului latin din portretul lui Grigore Vieru rămâne o enigmă. E greu de înțeles legătura maximei Nomina si nescis perit et cognitio rerum („Dacă nu cunoastem numele lucrurilor, pierdem si cunoştinţele despre ele”), preluată din Sistemul naturii (1735) al marelui naturalist suedez Karl Linné, cu poezia lui Grigore Vieru. Să se refere acest citat latin la volumul lui de versuri, Numele tău (din 1968)? Din fericire, autoarea a dat răspunsul cel mai simplu la această întrebare: pe atunci, în anii 1970, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se scria româneşte cu alfabet rusesc. Era strict interzis ca limba aşa-zisă moldovenească să fie numită românească şi să se ortografieze cu caractere latine. Dar alfabetul latin era apropiat generaţiei care învăţase în perioada interbelică. Din acest motiv a fost ales un citat în limba latină (care era îngăduită, spre deosebire de română), citat care a fost ulterior caligrafiat pe panglica din portretul lui Vieru.