Portretul actorului lui Ion Sandri Şcurea datează din 1973. Tradițională la prima vedere, compoziţia pare inspirată de portretele quattrocentiste ale lui Antonello da Messina sau Jan Van Eyck: actorul, cu capul abia întors spre privitor, cu ochi mari, inteligenți, cu pupile transparente, este îmbrăcat într-o cămașă roșie care se evidențiază pe un fundal întunecat. Gama de culori este extrem de restrictivă: doar roşu şi negru. Desenul este exact, riguros şi ordonat. Ideea originală a pictoriţei a fost să-l prezinte pe Şcurea în „fața” şi nu „după” rama tabloului. Ca să obțină acest efect Valentina Rusu Ciobanu mai pictează o ramă virtuală în interiorul tabloului, în faţa căreia inserează figura portretizatului. Astfel, „ieșirea din tablou” a regizorului sugerează ieșirea din limitele şi restricțiile cotidianului, ale banalului. Ca şi în alte lucrări ale artistei şi aici se resimte absența aerului, căci figura lui Şcurea e plasată într-un soi de vacuum. Actorul se află „aici şi acum"  alături de noi, în atmosfera noastră şi nu altundeva. De aceea el „respiră” din aerul nostru şi nu mai are nevoie de aerul din tablou.

Formulele matematice şi textele caligrafiate cu roşu pe fundalul negru al portretului au o importanță covârșitoare, similară importanței textelor scrise pe icoanele ortodoxe. Aceste texte, atât în cazul icoanelor, cât și în cazul acestui portret, „sanctifică” imaginea, îi dezvăluie sensul adevărat. Formula matematică găsită de Valentina Rusu Ciobanu pentru Şcurea este „suma infinită”, prezentată printr-o Sigma majusculă cu simbolul infinitului deasupra. Ea reprezintă totalitatea absolută a Universului. Este de fapt o „modernizare” în stil scientist a vechii idei medievale de a-L reprezenta pe Hristos-Pantocratorul cu cartea deschisă, pe filele căreia erau redate literele Alfa şi Omega – Începutul şi Sfârşitul. În plus citatul în engleză din Hamlet-ul shakespearian To be or not to be, that is the question (A fi sau a nu fi, iată întrebarea) leagă problematica totalităţii de cea a ființării. 

Portretul realizat pentru a fie expus la o expoziția unională de la Vilnius,  a fost extrem de apreciat de critica moscovită. În revista „Tvorchestvo” (1974), cunoscutul istoric de artă Lev Zinger consemna  „…Un subtext simbolic și filosofic poartă micul portret al regizorului Ion Sandri Șcurea, realizat de Valentina Russu Ciobanu în maniera vechilor maeștri olandezi sau germani. Lumea intelectuală complexă și contradictorie a eroului cu o privire profundă, dramatică și pătrunzătoare ce se profilează sub fruntea înaltă, se dezvăluie printr-un sistem figurativ subtil, în care totul se bazează pe coliziunea și unitatea principiilor opuse: tradiționalul și modernul, romanticul și raționalul, personalul și universalul. Fiecare detaliu al portretului vorbește despre omniprezența și complexitatea aspirațiilor creatoare ale eroului. În acest bust artista opune formei plastice tradiționale o interpretare personală, nouă și originală. Abrogând tipul canonic al unui portret bust închis într-un cadru, artista introduce pe fundal, cu multă ingeniozitate, o ramă de lemn pictată din care parcă iese subiectul mutat în partea stângă a pânzei și parcă mai apropiat de privitor.”