de Ana Sultana Cipariu
Retrospectiva Valentinei Rusu Ciobanu din toamna aceasta de la București se dovedește un eveniment complex, în primul rând datorită contextului extraordinar în jurul căreia aceasta este organizată: 100 de ani de la nașterea artistei, care trăiește la Chișinău. Pe de altă parte, pentru că pe parcursul desfășurării proiectului centenar, un alt eveniment remarcabil a avut loc, în plan politic, prin victoria doamnei Maia Sandu la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, miza principală a expoziției de recuperare și recunoaștere a unui nume valoros al artei basarabene a fost secondată de evocarea unei pagini de istorie, marcată întrucâtva de tiparul dihotomic periferie-centru. Astfel, cele două borne, în artă și în (geo)politică, s-au potențat reciproc pentru a aduce în atenția publicului atât arta postbelică de la Chișinău, cât și viața și opera unei personalități reprezentative a fenomenului.
Lecțiile de istorie sunt mai captivante și mai ușor de înțeles când sunt abordate din perspectivă personală, iar viața Valentinei Rusu Ciobanu, așa cum reiese ea din materialele care însoțesc expoziția de pictură de la Palatul Suțu „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naștere” ne oferă o perspectivă inedită asupra celei de-a doua jumătăți a secolului trecut, având în vedere apartenența centenarei la o întreagă familie de artiști (unchiul, fratele, soțul și fiul fiind de asemenea artiști), precum și la elita intelectuală de la Chișinău. Bineînțeles că și lucrările artistei, în special portretele – aflate pe simezele celor două spații expoziționale în care proiectul se desfășoară sau în colecții muzeale din Republica Moldova – redau subtil atmosfera acelor decenii, amintind de soluții și subterfugii pentru ocolirea presiunilor ideologice impuse în cultură, de altfel, pretutindeni în Europa de Est, înainte de căderea Cortinei de Fier. Mai mult, expoziția satelit „Valentina Rusu Ciobanu – Un veac de singurătate“ de la Arbor.art.room, curatoriată de Victoria Nagy Vajda și vernisată pe 28 octombrie, chiar în ziua în care Valentina Rusu Ciobanu a împlinit 100 de ani, este inspirată, după cum sugerează și titlul, de romanul lui Gabriel García Márquez și face apel la metafora unui stat cu o modernitate întârziată. În acest sens contextul expozițional te poate duce cu gândul la dihotomia periferie-centru, o chestiune relativă oricum dacă luăm în considerare biografia geografică a artistei. Valentina Rusu Ciobanu s-a născut în Chișinăul interbelic, când orașul era al doilea ca mărime din România, după municipiul București. A studiat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Iașiul care a fost (pentru o perioada foarte scurtă, e drept, între 1916 și 1918, în timpul Primului Război Mondial) capitala Regatului României, apoi a revenit într-un Chișinău care se afla sub regim sovietic. Acum trăiește în Chișinău, capitala Moldovei și expune în București, capitala României.
Pictura Valentinei Rusu Ciobanu reușește, prin tehnică, cromatică și tematică, să se apropie de practica artistică a unor artiști consacrați pe plan internațional, de aceea misiunea de a face cunoscută opera sa nu ar trebui să se limiteze doar la spațiul vorbitor de limba română. Felul în care face trecerea de la 2D la 3D în lucrarea „Saltimbancul” (1975-1976), reflexia din ochelari în „Autoportret în ochelari” (1974), poziția mâinilor pe ramă în „Portretul regizorului Vlad Druc” (1974-1975) sau cromatica aleasă în „Dualitate” (1974) dau măsura unui discurs artistic original, a cărui abordare plastică surprinde prin ingeniozitate și spirit ludic. Portretele sau compozițiile sale, realizate începând cu anii ’70 într-un stil aflat la confluența dintre Pop Art și fotorealism – „Micul dejun” (1979-1980), „Portretul Verei Malev” (1972), sau „Prietenie” (1974) – împărtășesc un tip de fundal cu atmosferă oarecum aseptică, putând fi localizate oriunde în lume.
Organizată sub patronajul noului președinte de la Chișinău, Maia Sandu, retrospectiva istorică poate fi vizitată la Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu) în perioada 5 – 29 noiembrie 2020 și la galeria Arbor.art.room (str. Transilvaniei, nr. 11) în perioada 28 octombrie – 29 noiembrie.
Proiectul expozițional este însoțit de un catalog-album care cuprinde și un amplu interviu al artistei din care reies date biografice interesante și argumente fascinante cu privire la individualitatea discursului său artistic.
